Loboda

Planta este anuala, se inmulteste prin seminte si se cultiva in gradini atat toamna scat si primavara datorita rezistentei la temperaturi scazute, poate aparea si spontan pe la marginea drumurilor, pe locuri virane sau parloage. Creste atat la umbra cat si la soare, este rar atacata de daunatori. Se recolteaza cand este inca tanara si frageda, prin smulgere. Este o planta cu port inalt, prezinta tulpina simpla sau ramificata, frunzele pot fi de culoare verde (var. viridis), rosu-violacee (suber), usor galbui (luteus), sunt mari, de forma trunghiulara si usor catifelate la atingere. Florile sunt de culoare verde sau rosie. Semintele sunt de mici dimensiuni, incapsulate in aceste fructe denumite achene.

In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele si uneori semintele.

Planta contine glucide, celuloza, proteine, substante minerale, acidul oxalic liber, pigmenti clorofilieni si carotenoizi.

Are actiune diuretic-depurativa, remineralizanta si vitaminizanta, emolienta, emetica, calmanta.

Planta este utilizata in special in bucatarie in salate, borsuri, ciorbe sau placinte si ca remediu natural in medicina populara.

Uz intern:

- afectiuni pulmonare, dureri de stomac – sub forma de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din seminte.

Uz extern:

- vindecarea bubelor – sub forma de cataplasme din frunze fierte sau tocate.

Loboda este bogată în vitamine şi săruri minerale şi foarte săracă în calorii, astfel cei care ţin dietă pot consuma cu încredere această verdeaţă fără mustrări de conştiinţă. Mai este recomandată şi în afecţiunile hepatice.

Buna si pentru tratarea reumatismului.