marți, 18 ianuarie 2011

Hreanul

SCURT ISTORIC

Planta legumicola perena, din familia Brassicaceae, hreanul este originar din S-E Europei si din vestul Asiei.

El dateaza de pe vremea dacilor care il foloseau ca remediu pentru o multime de afectiuni si il numeau "usturonila". Nu doar dacii ii recunosteau proprietatile ci si romanii.

Acestia il foloseau impotriva durerilor de cap, racelilor, dar si in preparate culinare.

In antichitate, hreanul era folosit in ritualuri de tamaduire.

El mai este cunoscut si sub denumirea populara de "plosca ciobanului" sau "patrunjel de camp".


Hreanul si proprietatile sale



Atat radacina cat si frunzele de hrean au proprietati benefice organismului. Pentru ca este iute, radacina este cat se poate de benefica impotriva reumatismului, dar si a cailor respiratorii superioare.

In cantitati mici el stimuleaza pofta de mancare, dar alunga si raceala sau gripa.


UZ INTERN

S-a dovedit ca hreanul este un antibiotic natural si trateaza infectiile respiratorii. Mai mult, el actioneaza ca stimulent al vaselelor de sange si tine sub control circulatia periferica.

Hreanul mai este folosit si impotriva tusei, indigestiei, balonarii, artritei, sciaticii, hipotensiunii, infectiilor renale, bronsitelor, gutei si reumatismului.

Radacina de hrean are un efect miraculos si in cazul parezei faciale, in combinatie cu rozmarin, amestec aplicat sub forma de cataplasma.

Se stie ca hreanul este iute, iar acest lucru ajuta la desfundarea cailor respiratorii, dar si a sinuzitei. Se aplica ras, intr-un tifon, pe frunte la radacina nasului. Pentru a evita iritarea pielii masati locul cu putina crema de galbenele.

UZ EXTERN

Hreanul este un inamic al conjunctivitei, dar si a altor afectiuni oculare. Tratamentul este unul cat se poate de simplu: se rade hreanul, dupa care se inspira profund timp de 5 - 10 minute. Lacrimarea ochilor este inevitabila, insa cat se poate de benefica.

Hreanul ras si in combinatie cu miere are multiple beneficii pentru organism. Dimineata, pe stomacul gol, se ia cate o lingurita din acest amestec. El este bun pentru tuse, reumatism, hipertensiune arteriala, angina pectorala si circularie periferica deficitara.

Hreanul poate fi consumat si de bolnavii de diabet, dar si de catre persoanele care tin cura de slabire.

Hreanul, un bun afrodisiac

Ca orice alt aliment care este iute la gust, hreanul are efecte afrodisiace. El contine anumite substante care echilibreaza hormonii.

Hreanul, un condiment puternic folosit cu succes in fitoterapie, datorita efectelor sale benefice asupra sanatatii, este o planta putin pretentioasa fata de factorii de mediu, fiind rezistenta atat la temperaturile scazute cat si la perioadele lungi de seceta.
Radacinile sale sunt groase, carnoase, de culoare galbuie, cu gust picant, avand proprietati antibiotice, antiinflamatoare si afrodisiace.
Frunzele inferioare ale hreanului sunt mari, ovale, de regula intregi, iar cele superioare au marginile dintate. Tulpinile sunt inalte (putand ajunge la 2 m) si puternic ramificate.

Proprietati:
- radacina de hrean este foarte bogata in vitaminele C si B, si minerale: fier, potasiu, calciu, magneziu
- antibiotice puternice
- expectorante
- bronhodilatatoare
- antibacteriene
- creste tensiunea arteriala
- vasodilatator coronarian
- incalzeste organismul
- stimuleaza imunitatea generala a organismului
- antiinflamatoare
- afrodisiace
- antiparazitar (teniaza), antianemic
- antiscorbutic
- diuretic
- expectorant
- colagog

Indicatii - uz intern:
- bolilor reumatice
- tratarea cailor respiratorii superioare
- guturai
- tuse
- bronsita
- tuberculoza pulmonara
- digestie lenta
- gastrita hipoacida
- reumatism
- guta
- anemie
- sinuzita
- rinita
- paradontoza
- gastrita hiperacida
- stomatita
- gripa, raceala

Indicatii - uz extern:
- ten palid, ofilit
- descuamarea tenului
- mentinerea tineretii pielii
- paralizia faciala

Mod de folosire - uz intern:
- sirop de hrean. O radacina de hrean data prin razatoare, amestecata cu 4 linguri de miere, se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara si se obtine siropul crud. Resturile ramase se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Se recomanda in cazul astmului, bronsitei cronice, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general.
- tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau prin razatoarea mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Alte indicatii: tratament adjuvant in anemie, anorexie, tratamentul simptomatic al infectiilor urinare, atonii digestive, gastrite hipoacide.
- vin tonic cu hrean. Intr-un litru de vin rosu se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.
- energizant cu hrean. 12 oua se spala, apoi se pun intr-un vas, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie. Dupa ce se scot, se sparg si se bat bine, apoi se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean ras, 1 litru de palinca de prune, 1 kg de miere. Noua zile amestecul se tine la macerat intr-un borcan. Se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.
- faina de hrean. Se taie cubulete radacinile de hrean si se usuca in apropierea unei surse de caldura. Cand se elimina complet apa, aceste cubulete se macina cu rasnita electrica de cafea, obtinandu-se faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare.
- hrean ras. In cazul bronsitei cronice si acute, a astmului, a unei digestii lente, a gastritei hipoacide se consuma zilnic 3-4 lingurite.
- in cazul reumatismului si a gutei, se pun intr-o cana de lapte cald, 1-2 lingurite de hrean. Se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 3 saptamani.
- se mesteca hrean crud dat prin razatoare, in cazul paradontozei. La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice.
- gargara. In cazul stomatitei, se fac clatiri cu o solutie rezultata din 3-4 lingurite de tinctura de hrean dizolvate in jumatate de pahar de apa.

Mod de folosire - uz extern:
- otet de hrean. O radacina de hrean rasa se introduce intr-o sticla. Deasupra se toarna otet de mere cu miere pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa la macerat intr-un loc cald, timp de zece zile, dupa care se scoate putin lichid si se utilizeaza pentru aplicatii externe. Este folosit contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei.
- tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau prin razatoarea mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se aplica pentru tratarea afectiunilor reumatice, plagilor necrozate.
- cataplasma cu hrean. Se pun intr-un vas: 2 linguri de faina de hrean, 2 linguri de faina de seminte de in. Se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora. In cazul sinuzitei, se aplica cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata
- comprese din frunze proaspete de hrean, in cazul durerilor de cap
- compresa cu otet de hrean, in cazul paraliziei faciale. Se aplica pe obraz, de doua ori pe zi, o compresa cu otet de hrean. Un nailon si o sticla cu apa calda, se tin peste compresa pentru a obtine o usoara hipertermie locala. Fiecare aplicatie dureaza 10-15 minute.
- in cazul tenului palid sau ofilit, se aplica un tampon de vata imbibat in otet de hrean, care are efecte de activare a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii.
- inainte de culcare, se aplica pe obraz sirop de hrean, care se tine 10-15 minute. Se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte. Tratamentul este folosit in cazul mentinerii tineretii pielii.
- frectii locale sau clatiri ale gurii cu tinctira de hrean, in cazul laringitelor, pulpitelor si a paradontozei (20 picaturi la un pahar cu apa).

Abuzul de hrean in alimentatie duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase. Este de preferat sa se evite administrarea acestui condiment pe stomacul gol, deoarece stimuleaza secretia gastrica in exces. Nu trebuie sa se inghita mai mult de 4 grame de hrean ras pe zi.
Nu se recomanda in boala hemoroidala, hemoptizie, dereglari de ritm cardiac, stari congestive


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu