sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Usturoiul

Usturoiul este considerat din vechi timpuri un foarte bun antibiotic natural. Calitatile sale terapeutice intaresc sistemul imunitar si feresc organismul nu doar de raceala si gripa, ci si de alte afectiuni care au conexiuni cu circulatia sanguina, bolile de inima sau celulele canceroase.



Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea cancerului de gat, stomac, san, colon, piele sau prostata, a bolilor cardiovasculare, scade tensiunea arteriala si lupta impotriva coagularii sangelui. La exterior, usturoiul este bun pentru curatarea ranilor si arsurilor. De asemenea, usturoiul ofera o dispozitie mai buna, fiind recomandat morocanosilor si celor care isi doresc sa fie mai plini de viata. Specialistii recomanda zilnic consumarea unui catel de usturoi crud, pe langa alte alimente. Deasemenea, nu se recomanda consumul de usturoi in cantitati foarte mari, deoarece poate cauza iritarea tubului digestiv si nici persoanelor care urmeaza sau au facut o operatie nu le este recomandat, deoarece usturoiul subtiaza sangele.



Avand originile in Asia, usturoiul este atat un condiment dar si o planta medicinala. Alicina, componenta usturoiului, este cea care da mirosul neplacut, dar fara ea ar disparea si majoritatea beneficiilor medicale. Aceasta are importante proprietati antibacteriene, recomandandu-se consumul de usturoi in cazul infectiilor cu stafilococi, streptococi sau salmonela.



Usturoiul a fost utilizat cu succes in China si Japonia pentru tratamentul tensiunii arteriale, chiar din 30 i.hr s-au constatat beneficiile lui, fiind mentionat si utilizat chiar de Aristotel si Hipocrate.



Contine vitamina A, C, B1, dar si sulf, cupru, fier, znc,cositor, calciu,potasiu, aluminiu, selenium si germaniu. Acest complex de minerale are urmatoarele efcte dovedite:

Scaderea tensiunii arteriale. In 1948 Piotrowsky a publicat un articol in care arata ca dupa doar o saptamana de tratament cu usturoi a scazut tensiunea arteriala cu 20 mmhg la jumatate din pacientii tratati.



Scade eficient colesterolu
l, trigliceridele, scade colesterolul rau (ldl-colesterol), si creste colesterolul bun (hdl colesterol), stabilizeaza placa de aterom. A. Bordia a publicat in American Journal of Clinical Nutritioon, efectele tratamentului timp de 6 luni cu pastile fiecare echivalentul a 10 catei de usturoi: Colesterolul a scazut cu 14%, colesterolul ldl cu 17%, iar colesterolul hdl crescuse cu 41%!

Scaderea coagularii sangelui. Studiata si confirmata de Eric Block si Sainiani inca din 1979

Efecte de antibiotic cu spectrul larg, antibacterian si antifungic, fiind util si in tratamentul ptiriazisului. Efectele au fost urmarite si studiate chiar de Louis Pasteur inca din 1858. Doctorul Albert Schweitzer relatand rezultate uimitoare in tratamentul holerei, tifosului, dizenteriei. In Rusia ustoroiul este denumit si ‘penicilina ruseasca’ .

Alte boli in care usturoiul are un important si remarcat rol adjuvant: astmul, bronsita, acneea, ciupercile plantare, constipatia, diareea, viermii intestinali, oxiurii, hemoroizii, epilepsia, reumatismul, artrita, tusea convulsiva, raceala, conjuctivita, muscaturile de sarpe, tratarea diverselor rani si plagi, durerile de dinti.



ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE
In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat în sfârsit cu fermitate “puterea de penicilina” a usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii. “
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica) . Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TB.C.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una din cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care “dilueaza” sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida sivaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.

COBOARA HIPERTENSIUNEA Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza – în cazuri dupa cazuri – ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.

De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1. Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat – într-o perioada de timp – fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine bune rezultate,indiferen t de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.
Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea e extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente – multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au – si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar – usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR PENTRU DIABET Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia, sanatos-tun. Incepuse sa manânce o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului.Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul – consemnat de mai multe ori – ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la diabetici.

UN ALIMENT TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICA
Usturoiul – desi are o actiune putin mai înceata – este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: “Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge. Asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi în .amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive – mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA
Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: “Pentru aceia dintre dumneavoastra care pot suferi de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei catei mari de .usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (…).”
“Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni care a trait mai mult decât se asteptase ea, si mânca usturoi. Medicamentul minune – chiar merge!”

UN LEAC ALIMENTAR PENTRU BOLILE DE STOMAC. Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

Beneficiile consumului de usturoi sunt atat de mari si miraculoase incat este intotdeauna nevoie sa nu uitam valorile sale curative si sa-l folosim cat mai des in alimentatie.

vineri, 21 ianuarie 2011

Reteta culinara pe baza de legume

O cina usoara, hranitoare, ce se poate pregati rapid atunci cand nu avem suficient timp la dispozitie, toti sunt flamanzi, ar manca "ceva" dar nu stiu ce, iar noi suntem in pana de inspiratie.

Salata de ton



Cantitati si ingrediente:

- o conserva de ton in ulei vegetal, bucati -nu maruntit in suc propriu sau apa- deoarece este mai gustoas si mai spornic
- o salata verde
- 2 rosii
- 2 fire ceapa verde sau cateva rondele de praz sau ceapa rosie
- 1-2 oua fierte (optional)
- 100 gr masline
- 2 ligurite mustar cu hrean Knorr
- 3-4 lingurite ulei de masline extra virgin
- zeama de la o lamaie potrivita
- sare si piper (dupa gust)

Mod de preparare:

Se spala salata, rosiile si ceapa. Salata se lasa sa se scurga pe un servet, apoi se rupe bucatele. Rosiile, cepa si ouale se taie felii sau rondele, scurgem uleiul din conserva. Din mustar, ulei de masline, zeama de lamaie si 2-3 lingurite ulei din conserva pregatim dressing-ul. Amestecam mustarul cu uleiul de masline turnandu-l treptat ca la maioneza, adaugam zeama de lamaie, apoi uleiul din conserva.
Asezam salata, tonul, rosiile, ceapa, ouale si maslinele pe o farfurie, adaugam sare si piper dupa gust si picuram cu lingura dressing pe salata.

Salata de ton la pahar


Ingrediente pentru 2 persoane:

  • 1 conserva ton bucati
  • 300 ml iaurt cremos
  • 1 ceapa rosie
  • 2 morcovi potriviti ca marime
  • 1 mar
  • 50g cascaval
  • 1 out fiert tare
  • maioneza preparata dintr-un ou (~100ml)
  • sare, piper
  • cateva fire de sofran


Tonul se scurge de ulei, se amesteca cu ceapa taiata marunt si se imparte (in mod egal!) in 2 pahare. Maioneza se amesteca cu jumatate din cantitatea de iaurt si se toarna peste ton. Urmeaza morcovii, dati pe razatoarea mare, amestecati cu albusul de ou maruntit, si sarati/piperati dupa gust. Marul si cascavul (ambii dati pa razatoarea mare) se amesteca si se impart in cele 2 pahare, iar ultimul strat este format din restul de iaurt. Se decoreaza cu galbenusul de ou, dat pe razatoarea mica, si cu cateva fire de sofran. Se pastreaza la frigider pana la servire (nu mai mult de o zi).

SALATA DE TON CU OREZ SI LEGUME



INGREDIENTE :



150gr. orez,

500gr. dovlecel taiat cuburi,

2 linguri ulei,

2 morcovi fierti taiati cuburi,

1 conserva ton (200gr.),

1 lamaie,

10 masline taiate feliute ,

2-3 linguri maioneza ,

sare, piper,busuioc, oregano.





PREPARARE :


Fierbem orezul in apa clocotita cu sare, timp de 15min.(nu trebuie fiert ca la pilaf).Il rasturnam intr-o strecuratoare, il trecem sub jet de apa rece si-l lasam la scurs.


Intr-o tigaie punem uleiul si calim putin dovleceii ( 4-5 min),trebuie sa ramana putin mai tari. Punem sare si piper pe ei in timp ce sunt pe foc.


Scurgem tonul de ulei, sau apa,daca este in suc propriu.


Intr-un vas punem orezul scurs, morcovi, tonul, maslinele taiate, dovleceii caliti, maioneza, zeama de lamaie, busuioc , oregano, potrivim de sare si piper. Omogenizam bine si dam la rece pentru 30min.


joi, 20 ianuarie 2011

Legumele - afrodisiace naturale

Din multitudinea de afrodisiace unele au doar efect placebo, altele fiind eficiente la nivel sexual-fizic si chiar psihic mental. Multe mancaruri pot fi preparate asa incat sa elibereze forte sexuale vitalizante. Hrana naturala si sanatoasa fara carne si un stil de viata armonios si cat mai natural sunt aproape intotdeauna cele mai eficiente afrodisiace.

Plante afrodisiace precum ginsengul, damiana, Yin Yan Huo si multe altele au fost folosite in medicina naturista timp de secole pe tot globul. Din fericire nu trebuie sa mergem pana la capatul lumii pentru a le gasi sau sa cheltuim sume exorbitante, caci unele afrodisiace le putem gasi in piata sau le putem cultiva singuri in ghivecele din balcon.

Nautul



Este o planta mediteraneeana aclimatizata si la noi relativ recent. Se folosesc boabele de naut care in Orient si tarile mediteraneene intra in componenta mai multor retete stimulante, revitalizante si afrodisiace. Pentru a obtine un preparat revitalizant se lasa la macerat in apa boabe de naut macinate timp de o zi si o noapte. Apa rezultata se bea seara inainte de culcare. Ca o masura de precautie, bautura nu trebuie luata decat intr-o cantitate mica si numai intr-o singura zi. In nici un caz remediul nu va fi luat mai mult de 3 zile la rand, afara doar de cazul in care cel care beneficiaza este inaintat in varsta sau are un temperament extrem de rece.

Morcovul



Semintele de morcov sunt utilizate mai ales pentru combaterea ejecularii precoce. O reteta complexa care contine si seminte de morcov este formata din: sculatoare (radacina), poroinic (tuberculi), seminte de morcov, schinduf (seminte), busuioc salbatic (partea aeriana), priboi (radacina si parti aeriene), lungoare (partea aeriana) in parti egale. Se ia o lingurita din acest amestec cu 15 minute inainte de masa de 3 ori pe zi. Pentru a obtine un efect mai ampul se face o cura de 40 de zile. Pentru cei foarte slabiti, cu potential sexual mult diminuat se recomanda 6 doze pe zi timp de 40 de zile.

Nucsoara



Este afrodisiac, hiperterminant (mareste temperatura corpului), stimulent nervos, avand o actiune ceva mai lenta decat scortisoara. In doze de 3-4 grame are efecte analgezice. Este cunoscuta si ca planta care combate polutiile nocturne.
Precautii! In doze mari are efect narcotic.

Scortisoara



Are un efect excitant, stimulent nervos si hipertermiant (mareste temperatura corpului). Poate fi folosita in doze destul de mari :4-5 grame odata, exceptie facand persoanele cu ulcer si cu colonul iritabil. Cea mai eficienta utilizare a sa este in combinatie cu alte afrodisiace care sa-i seveasca drept suport cum ar fi : mierea, galbenusul de ou, sucurile si siropurile unor plante afrodisiace ( pin, brad, telina, s.a.). Iata un exemplu de reteta afrodisiaca si revigoranta : scortisoara 2 grame, nucsoara 2 grame, ghimbir 2 geame, miere 2 linguri, 2 galbenusuri de ou. se amesteca foarte bine toate componentele dupa care se consuma cu inghitituri foarte mici si indelung constientizate asa incat sa ne simtim patrunsi de energia fierbinte a amestecului.

Telina



Sucul de radacina este un afrodisiac si revigorant traditional. In combinatie cu mierea si anumite plante aromatice picante cum ar fi scortisoara si cardamon, efectele sale sunt si mai puternice, putand fi folosit ca afrodisiac cu efecte imediate. Mai eficient decat sucul de radacina este cel obtinut din frunzele crude, avand proprietati stimulatoare hormonale deosebite. Tinctura de radacina se ontine prin macerarea acesteia in alcool timp de 8-10 zile. Se foloseste radacina cruda maruntita foarte fin. Concentratia alcoolului este de 40%. Tinctura din frunze uscate are timpul de macerare 5-7 zile. Tinctura din frunze crude are timpul de macerare 8-10 zile. Tinctura din seminte are timpul de macerare 5-7 zile. Din toate tipurile de tinctura se iau 3-4 ml de 4 ori pe zi impreuna cu apa. Telina contine multe minerale ( calciu, fosfor, potasiu, magneziu), vitaminele B1, B2, B6, C, A. Este indicata in impotenta survenita in urma unor boli de rinichi si urinare (cistita , nefrita, pielo-nefrita, litiaza urinara), a bolilor cardiovasculare. Combate starile de astenie psihica, fizica si sexuala. Este un depurativ excelent si de aceea este recomandata in curele de dezintoxicare si contra obezitatii.

Busuiocul



Reda tonusul si apetitul sexual. Efectul sau revigorant stimulativ este amplu, actiunea sa binefacatoare fiind manifestata atat la nivel fizic cat si psihic si mental. Este o planta cu caracter pronuntat Yang (+) sporind energia masculina in fiinta.
5-6 grame de pulbere de busuioc obtinuta din varfuri inflorite, amestecata cu 2 linguri de miere sunt un afrodisiac puternic. Aceasta combinatie luata de 4 ori pe zi timp de 40 de zile reda vigoarea, apetitul sexual si pofta de viata. Busuiocul imbunatateste capacitatea de control a energiei sexuale, ajuta la combaterea ejecularii precoce.
Busuiocul sub forma de infuzie indulcita cu miere are un efect reconfortant si usor afrodisiac.
Aceasta planta intra in multe ritualuri de dragoste la romani.
Strugurii
Sunt un aliment simbol al vietii si fecunditatii in Europa. Dealtfel si denumirea de vita -de-vie sugereaza foarte clar acest lucru. Cu exceptia soiurilor cu o coaja mai groasa, strugurii sunt printre cele mai digerabile alimente. Contin o mare cantitate de zaharuri (pana la 23,51% din masa pulpei fructului), vitaminele A,B1, B2, B3, B6 si in cantitati mai reduse vitaminele C, P.

Cura cu struguri



Se incepe prin consumul a 1/2 Kg de struguri pe zi repartizati la mesele prinvcipale si se creste cu 1/2 Kg pe zi pana se ajunge la 3Kg de struguri pe zi. Timp de 3 zile se consuma cate 3 Kg pe zi, dupa care se scade progresiv cu 1/2 Kg pe zi. In timpul curei nu se consuma carne, zahar rafinat, alcool si dulciuri.
Cura cu struguri se recomanda celor care se confrunta cu stari de epuizare datorate unor activitati intelectuale foarte intense, in cazurile de astenie sexuala datorata stresului, epuizarii, in cazul epuizarii nervoase sau a unor traumatisme psihice. Are un efect reantineritor si revigorant. Este indicata pentru combaterea impotentei vasculare, a impotentei cauzate de de consumul unor medicamente de sinteza.
Sucul de struguri consumat inaintea actului sexual are un efect inviorator, este energizant si mareste diureza, fiind foarte utilpentru efectuarea tehnicii de retentie urinara in timpul actului sexual.


Ginsengul



Este o planta vitalizanta de exceptie, avand peste 5000 de ani de intrebuintare in China, India, Corea. Ginsengul este folosit nu numai ca asrodisiac ci si ca preventiv pentru majoritatea bolilor infectioase, intineritor, medicament general.
Este o planta care armonizeaza si stimuleaza nu doar fizicul ci si mentalul. Studiile efectuate arata ca o cura cu ginseng face sa creasca acuitatea senzoriala si capacitatea de memorare, sa scada timpul de formare a reflexelor conditionate.
Se foloseste radacina plantei mai ales sub forma de pulbere. In comprimatele care se vand sub numele de ginseng se gasesc doar combinatii in care aceasta planta intra in proportii foarte mici. Din acest motiv este bine sa fie achizitionata o radacina intreaga si nu un preparat.
Se iau 0,5-1 grame pulbere de ginseng, sublingual, de 3 ori pe zi. Pentru batrani si pentru cei slabiti doza poate fi marita la 4 grame pe zi. Curele cu pulbere de ginseng sunt foarte resimtite cand au o durata de minum 10 zile. Are o incarcatura energetica extrem de Yang, fiind recomandat in mod deosebit ca virilizant.
Face sa se dezvolte in mod deosebit anumite calitati masculine in fiinta cum ar fi : forta, capacitate de control, expansiune. Este foarte util barbatilor care se confrunta cu un exces de energie Yin.


Rosiile in combinatie cu busuioc si ulei de masline sunt un ajutor pentru revigorarea apetitului sexual.
Usturoiul influenteaza apetitul sexual, insa aroma sa poate crea mici probleme. Daca nu iti doresti sa parfumezi camera cu mirosul lui puternic, mesteca 2-3 frunze de patrunjel sau de menta.
Ceapa rosie era folosita ca afrodisiac in Egiptul Antic. De aceea ceapa ar trebui sa faca parte din dieta ta de zi cu zi si te va ajuta sa devii un adevarat Don Juan.
Hreanul - Stimulent sexual la indemana oricui.Ceea ce nu stie multa lume , este ca "sushi" isi datoreaza calitatile sale afrodisiace aceleiasi legume comune- hreanul. Fiti asadar pregatiti oricand pentru arta amorului incluzand in alimentatia voastra cateva din legumele de mai sus. Si nu uitati, cel mai bun afrodisiac este iubirea!
Brocoli este un aliment afrodisiac si antioxidant care ajuta la mentinerea tineretii celulelor pentru mai mult timp. Magneziul si calciul continut ajuta la cresterea libidoului.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Fructele si mentinerea sanatatii

A manca sanatos a inceput sa devina un mod de viata. Se pare ca telul oamenilor nu este doar sa traiasca mai mult, ci a trai o viata mai lunga, sanatoasa. Consumarea zilnica de fructe poate ajuta la asta.

Studii recente au demonstrat ca antioxidantii din fructe furnizeaza o multitudine de beneficii, cum ar fi efectul de anti-imbatranire al fructelor de afine sau efectul de calmare a durerilor articulare al cireselor. Substantele continute de fructe sunt un adevarat dar dat de Mama Natura.

In continuare, iata efectele catorva fructe:

Ciresele (visinele) - fructele pline de energie

Pe langa faptul ca sunt o adevarata sursa de sanatate, ultimele cercetari demonstreaza ca acestea au puterea sa aline in mod natural durerile incheieturilor cauzate de guta, artrita sau inflamatii.

Substanta minune din cirese se numeste antocianina. Potrivit unui studiu realizat la Universitatea din Michigan, visinele contin antocianine si flavonoide, care inhiba enzimele Cyclooxygenase-1 si -2, prevenind inflamatiile din corp. Acesti compusi au efecte similare cu cele ale aspirinei.

Sunt preferate sucurile, dar nici fructele proaspete nu sunt date la o parte, exista chiar si suplimente nutritive care contin extracte de cirese (sau visine).

Fiind surse bogate de antioxidanti, ciresele ajuta in lupta impotriva cancerului si a bolilor de inima. Antioxidantii sunt vitamine, minerale si alti compusi care ajuta la incetinirea procesului de oxidare. In cirese exista cel putin 17 compusi cu proprietati de antioxidanti. Antioxidantii ajuta la prevenirea sau inlaturarea efectului radicalilor liberi asupra celulelor din organism. Un radical liber este, de fapt o molecula cu un electron lipsa. Un antioxidant, precum vitamina C, E, sau beta-caroten, doneaza radicalului liber un electron. Daca antioxidantii nu ar fi prezenti, radicalii liberi isi procura electronul lipsa din structura vitala a celulelor din organism, producand disfunctii care intr-un final duc la diferite afectiuni.

Afinele - cele mai importante surse de antioxidanti

Afinele se pare ca sunt fructele cu cea mai mare capacitate de antioxidant. Cercetatorii au obtinut efecte favorabile prin folosirea afinelor in cazul pierderilor de memorie pe termen scurt care apar in procesul de imbatranire. De fapt, afinele s-au dovedit un aliment foarte eficient in lupta contra proceselor de imbatranire.

Studiile efectuate au demonstrat ca afinele au o putere de antioxidant mai mare decat alte 20 de fructe. Efectul de antioxidant dar si cel de antiinflamator al afinelor, ajuta in lupta contra bolii Alzheimer, cancerului ori afectiunilor cardiace.

De asemenea, afinele previn o serie de afectiuni oculare care duc la orbire. In Japonia erau numite "fructele vazului". Consumul de afine ajuta la reducerea oboselii oculare si imbunatateste vederea nocturna.

Nu trebuie omis nici faptul ca, afinele contin o serie de compusi care lupta impotriva bacteriilor responsabile pentru infectiile care apar la nivelul tractului urinar.

Zmeura



Fructele de zmeur sunt un adaos foarte hranitor in alimentatie. Pe langa faptul ca sunt delicioase, contin vitamine, antixidanti si fibre. Aceste fructe sunt ideale ca gustare proaspata si sanatoasa, iar datorita continutului de fibre au un rol important in mentinerea sanatatii tractului gastro-intestinal, ajuta la prevenirea anumitor forme de cancer, previn bolile de inima si reduc hipertensiunea arteriala, dar reduc si riscul de diabet. Ultimele cercetari efectuate, arata ca zmeura in alimentatie ajuta la reducerea colesterolului din sange.

Capsunile



Studiile au aratat ca fructele de capsune ajuta la mentinerea unei bune functionari a sistemului digestiv precum si la scaderea nivelului de colesterol din sange. Antioxidantii continuti de capsuni sunt foarte usor absorbiti de organism.

Capsunile sunt fructe pe cat de gustoase, pe atat de bogate, in fibre si substante nutritive (vitamina C, potasiu - care ajuta la mentinerea in limite normale a tensiunii arteriale), un adevarat cocteil de sanatate.

marți, 18 ianuarie 2011

Hreanul

SCURT ISTORIC

Planta legumicola perena, din familia Brassicaceae, hreanul este originar din S-E Europei si din vestul Asiei.

El dateaza de pe vremea dacilor care il foloseau ca remediu pentru o multime de afectiuni si il numeau "usturonila". Nu doar dacii ii recunosteau proprietatile ci si romanii.

Acestia il foloseau impotriva durerilor de cap, racelilor, dar si in preparate culinare.

In antichitate, hreanul era folosit in ritualuri de tamaduire.

El mai este cunoscut si sub denumirea populara de "plosca ciobanului" sau "patrunjel de camp".


Hreanul si proprietatile sale



Atat radacina cat si frunzele de hrean au proprietati benefice organismului. Pentru ca este iute, radacina este cat se poate de benefica impotriva reumatismului, dar si a cailor respiratorii superioare.

In cantitati mici el stimuleaza pofta de mancare, dar alunga si raceala sau gripa.


UZ INTERN

S-a dovedit ca hreanul este un antibiotic natural si trateaza infectiile respiratorii. Mai mult, el actioneaza ca stimulent al vaselelor de sange si tine sub control circulatia periferica.

Hreanul mai este folosit si impotriva tusei, indigestiei, balonarii, artritei, sciaticii, hipotensiunii, infectiilor renale, bronsitelor, gutei si reumatismului.

Radacina de hrean are un efect miraculos si in cazul parezei faciale, in combinatie cu rozmarin, amestec aplicat sub forma de cataplasma.

Se stie ca hreanul este iute, iar acest lucru ajuta la desfundarea cailor respiratorii, dar si a sinuzitei. Se aplica ras, intr-un tifon, pe frunte la radacina nasului. Pentru a evita iritarea pielii masati locul cu putina crema de galbenele.

UZ EXTERN

Hreanul este un inamic al conjunctivitei, dar si a altor afectiuni oculare. Tratamentul este unul cat se poate de simplu: se rade hreanul, dupa care se inspira profund timp de 5 - 10 minute. Lacrimarea ochilor este inevitabila, insa cat se poate de benefica.

Hreanul ras si in combinatie cu miere are multiple beneficii pentru organism. Dimineata, pe stomacul gol, se ia cate o lingurita din acest amestec. El este bun pentru tuse, reumatism, hipertensiune arteriala, angina pectorala si circularie periferica deficitara.

Hreanul poate fi consumat si de bolnavii de diabet, dar si de catre persoanele care tin cura de slabire.

Hreanul, un bun afrodisiac

Ca orice alt aliment care este iute la gust, hreanul are efecte afrodisiace. El contine anumite substante care echilibreaza hormonii.

Hreanul, un condiment puternic folosit cu succes in fitoterapie, datorita efectelor sale benefice asupra sanatatii, este o planta putin pretentioasa fata de factorii de mediu, fiind rezistenta atat la temperaturile scazute cat si la perioadele lungi de seceta.
Radacinile sale sunt groase, carnoase, de culoare galbuie, cu gust picant, avand proprietati antibiotice, antiinflamatoare si afrodisiace.
Frunzele inferioare ale hreanului sunt mari, ovale, de regula intregi, iar cele superioare au marginile dintate. Tulpinile sunt inalte (putand ajunge la 2 m) si puternic ramificate.

Proprietati:
- radacina de hrean este foarte bogata in vitaminele C si B, si minerale: fier, potasiu, calciu, magneziu
- antibiotice puternice
- expectorante
- bronhodilatatoare
- antibacteriene
- creste tensiunea arteriala
- vasodilatator coronarian
- incalzeste organismul
- stimuleaza imunitatea generala a organismului
- antiinflamatoare
- afrodisiace
- antiparazitar (teniaza), antianemic
- antiscorbutic
- diuretic
- expectorant
- colagog

Indicatii - uz intern:
- bolilor reumatice
- tratarea cailor respiratorii superioare
- guturai
- tuse
- bronsita
- tuberculoza pulmonara
- digestie lenta
- gastrita hipoacida
- reumatism
- guta
- anemie
- sinuzita
- rinita
- paradontoza
- gastrita hiperacida
- stomatita
- gripa, raceala

Indicatii - uz extern:
- ten palid, ofilit
- descuamarea tenului
- mentinerea tineretii pielii
- paralizia faciala

Mod de folosire - uz intern:
- sirop de hrean. O radacina de hrean data prin razatoare, amestecata cu 4 linguri de miere, se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara si se obtine siropul crud. Resturile ramase se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Se recomanda in cazul astmului, bronsitei cronice, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general.
- tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau prin razatoarea mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Alte indicatii: tratament adjuvant in anemie, anorexie, tratamentul simptomatic al infectiilor urinare, atonii digestive, gastrite hipoacide.
- vin tonic cu hrean. Intr-un litru de vin rosu se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina. Se astupa sticla si se lasa sa se macereze continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic pentru imbunatatirea digestiei, pentru stimularea si reglarea activitatii cardiace, contra anemiei si pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este si un tonic sexual si un afrodiziac foarte bun.
- energizant cu hrean. 12 oua se spala, apoi se pun intr-un vas, si se tin timp de 12 ore in suc natural de lamaie. Dupa ce se scot, se sparg si se bat bine, apoi se pun din nou in vasul cu suc de lamaie, in care se mai adauga 1 kg de hrean ras, 1 litru de palinca de prune, 1 kg de miere. Noua zile amestecul se tine la macerat intr-un borcan. Se iau zilnic, dupa mesele principale, 1-3 linguri.
- faina de hrean. Se taie cubulete radacinile de hrean si se usuca in apropierea unei surse de caldura. Cand se elimina complet apa, aceste cubulete se macina cu rasnita electrica de cafea, obtinandu-se faina de hrean, care se foloseste in obtinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrata ca atare.
- hrean ras. In cazul bronsitei cronice si acute, a astmului, a unei digestii lente, a gastritei hipoacide se consuma zilnic 3-4 lingurite.
- in cazul reumatismului si a gutei, se pun intr-o cana de lapte cald, 1-2 lingurite de hrean. Se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 3 saptamani.
- se mesteca hrean crud dat prin razatoare, in cazul paradontozei. La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternica a circulatiei si a proceselor trofice.
- gargara. In cazul stomatitei, se fac clatiri cu o solutie rezultata din 3-4 lingurite de tinctura de hrean dizolvate in jumatate de pahar de apa.

Mod de folosire - uz extern:
- otet de hrean. O radacina de hrean rasa se introduce intr-o sticla. Deasupra se toarna otet de mere cu miere pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa la macerat intr-un loc cald, timp de zece zile, dupa care se scoate putin lichid si se utilizeaza pentru aplicatii externe. Este folosit contra parezelor faciale, contra descuamarii pielii si a seboreei.
- tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau prin razatoarea mica, dupa care se pun intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se aplica pentru tratarea afectiunilor reumatice, plagilor necrozate.
- cataplasma cu hrean. Se pun intr-un vas: 2 linguri de faina de hrean, 2 linguri de faina de seminte de in. Se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora. In cazul sinuzitei, se aplica cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata
- comprese din frunze proaspete de hrean, in cazul durerilor de cap
- compresa cu otet de hrean, in cazul paraliziei faciale. Se aplica pe obraz, de doua ori pe zi, o compresa cu otet de hrean. Un nailon si o sticla cu apa calda, se tin peste compresa pentru a obtine o usoara hipertermie locala. Fiecare aplicatie dureaza 10-15 minute.
- in cazul tenului palid sau ofilit, se aplica un tampon de vata imbibat in otet de hrean, care are efecte de activare a circulatiei sanguine si efecte tonice asupra pielii.
- inainte de culcare, se aplica pe obraz sirop de hrean, care se tine 10-15 minute. Se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte. Tratamentul este folosit in cazul mentinerii tineretii pielii.
- frectii locale sau clatiri ale gurii cu tinctira de hrean, in cazul laringitelor, pulpitelor si a paradontozei (20 picaturi la un pahar cu apa).

Abuzul de hrean in alimentatie duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase. Este de preferat sa se evite administrarea acestui condiment pe stomacul gol, deoarece stimuleaza secretia gastrica in exces. Nu trebuie sa se inghita mai mult de 4 grame de hrean ras pe zi.
Nu se recomanda in boala hemoroidala, hemoptizie, dereglari de ritm cardiac, stari congestive


luni, 17 ianuarie 2011

Patrunjelul, verdeata cu zeci de beneficii

Daca ai sistemul imunitar slabit, nu ai pofta de mancare esti racit sau ai probleme digestive poti incerca o cura cu patrunjel. Aceasta planta este un complex foarte puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru, aminoacid si clorofila.

Calciul din patrunjel ne ofera oase si dinti mai puternici, magneziul ajuta la fixarea calciului, iodul ajuta glanda tiroidiana sa functoneze asa cum trebuie, iar aminoacidul impiedica dezvoltarea tumorilor .

Patrunjelul este de patru ori mai bogat in vitamina C decat o portocala, astfel ca 100 de grame de patrunjel contin aproximativ 240 mg de vitamina C. De asemenea, verdeata contine mai mult fier decat spanacul si ofera mai multe proteine decat doua oua.

Vitamina B12 continuta de patrunjel, intr-o cantitate considerabila, ajuta la dezvoltare normala a celulelor si este foarte importanta pentru sarcina, pentru fertilitate, potenta sau pentru prevenirea unor boli degenerative (cancerul, Parkinson sau alte boli cerebrale). Din pacate, actiunea vitamine B12 din alte alimente este blocata de antibiotice, pastile contraceptive, substante toxice etc, insa patrunjelul lupta cu succes impotriva acestor dezechilibrari.

Planta are, de asemenea, rolul de a echilibra si stimula energia organelor datorita substantelor nutritive esentiale.

Intareste sistemul imunitar

Patrunjelul are proprietati antialergice, intareste sistemul imunitar si distruge radicalii liberi. Acesta stimuleaza sistemul nervos, regleaza menstruatia si indeparteaza durerile provocate de aceasta, este un bun antiseptic al tubului digestiv, al sangelui si al cailor urinare.

Infrumuseteaza podoapa capilara

Pantrunjelul poate fi utilizat cu succes in compozitia mastilor pentru par, acesta fiind de 6 ori mai puternic decat ginsengul. Este un tonic excelent si iti poate infrumuseta podoaba capilara mai mult decat orice produs scump de pe piata.

Neutralizeaza efectele viciilor

Fumatorii si persoanele consumatoare de alcool se pot bucura si ei de beneficiile patrunjelului. Acesta neutralizeaza efectele nocive ale tutunului si ale alcoolului.

Lupta impotriva impotentei si a sterilitatii masculine

Specialistii in medicina naturista sunt de parere ca un tratament de 40 de zile, de patru o zi pe zi, cate jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, poate sa ii scape pe barbati de problemele sexuale.

Combate respiratia urat mirositoare

Cateva frunze de patrunjel te scapa de halena si da un miros placut respiratiei tale. Mai mult decat atat, patrunjelul actioneaza ca un dezinfectant al cailor respiratorii medii si superioare. Este foarte recomandat persoanelor cu probleme respiratorii.

Ofera pofta de mancare

Patrunjelul este un medicament excelent pentru persoanele anorexice ori pentru cele fara pofta de mancare. Cateva frunze mestecate inainte de ora mesei, vor spori foamea si pofta. De asemenea, patrunjelul alunga greata si starile de voma.

Lupta impotriva tumorilor

Specialistii au descoperit de curand ca frunzele de patrujel au proprietati antitumorale. Astfel, consumat crud in supe, salate sau ciorbe, patrunjelul ofera protectie cailor respiratorii si plamanilor, ficatului, rinichilor si impiedica aparitia tumorilor canceroase. De asemenea, s-a observat ca persoanele care sufereau de tumori cerebrale si consumau patrunjel si-au imbunatatit vizibil starea de sanatate.

Purifica trupul

Patrunjelul imbunatateste digestia, elimina toxinele si intretine organismul. Tot acesta regleaza nivelul esterogenului si lupta impotriva sindromului premenstrual. Astfel, depresia, iritabilitatea, starile de nervozitate pot fi indepartate cu ajutorul consumului de patrunjel.

Are grija de silueta

Medicii naturisti sunt de parere ca o cura cu fiertura de patrunjel, poate ajuta pe oricine sa scape de kilogramele in plus. Astfel, un kilogram de patrunjel fiert in doi litri de apa poate fi secretul siluetei ideala, daca sucul este baut, cate o lingura, din ora in ora.

Trateaza conjunctivita

Sucul obtinut din frunzele plantei se pot folosit pentru umezirea compreselor oculare. De asemenea, sucul de patrunjel amestecat cu sucul de morcovi ( 50 – 200 ml, dimineata si seara) se poate bea pentru indepartarea conjunctivitei.

Elimina nisipul de la rinichi

Radacinile de patrunjel sunt eficiente in eliminarea nisipului din rinichi. Medicii naturisti ne recomanda sa spalam o jumatate de kilogram de radacini, sa le dam printr-o razatoare de sticla si sa le fierbem, la foc mic, in 1,5 litri de apa pana cand o treime din apa scade. Zeama se scurge si se pastreaza la frigire, iar in fiecare dimineata, timp de 40 de zile, se bea cate un paharel de lichid pe stomacul gol.

Pătrunjelul şi bolile hepatice

Studii recente au arătat ca pătrunjelul are un neobişnuit efect de combatere a virusurilor care atacă ficatul. Se recomandă aşadar bolnavilor de hepatită A, B şi C să facă vreme de 4 săptămâni o cură cu suc proaspăt de frunze de pătrunjel (obţinut prin centrifugare), câte cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinţă pe stomacul gol, înainte de masă.

Pătrunjelul contra cancerului

Salatele cu mult pătrunjel şi sucul de pătrunjel sunt excelenţi adjuvanţi în tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspăt menţine pofta de mâncare, activează sistemul imunitar susţinând organismul să lupte cu boala, ajută la restabilirea echilibrului hormonal. În plus, pătrunjelul verde combate multe dintre reacţiile adverse ale citostaticelor şi ale radioterapiei.

Contraindicatii

Desi patrunjelul are foarte multe beneficii, acesta nu trebuie sa fie consumat in cantitati mari de catre gravide ori femeile care alapteaza. Astfel, curele cu patrujel trebuie evitate, iar patrunjelul se consuma in cantitati moderate, doar in supe ori ciorbe.

Patrunjelul opreste sau diminueaza secretia lactata (in cazul femeilor care alapteaza) si stimuleaza contractiile uterine (in cazul celor gravide) si poate provoca avortul.

Precautii

In cazul in care doresti sa tii o cura de patrunjel, trebuie sa oferi foarte mare atentie cantitatii. Astfel, adultii nu trebuie sa bea mai mult de 200 ml de suc de patrunjel pe zi, iar copiii au voie sa consume cel mult 60 ml de suc pe zi. In cazurile in care se depaseste doza, riscurile de deranjamente digestive ori hiperexcitabilitate nervoasa sunt foarte mari.

Patrunjel in ghiveciul de pe pervaz

Daca nu ai incredere in comercianti sau poate doar vrei sa ai un ghiveci frumos aranjat si aromat, poti avea propria „gradina” de patrunjel. Astfel, ai nevoie de un ghiveci cu gura larga cu un pamant usor prin care apa sa se scurga cu usurinta (pamant de flori amestecat cu nisip) si seminte pe care le gasesti la florariile specialitate sau in orice supermarket la raioanele special amenajate.

Ghiveciul trebuie tinut intr-un loc luminos, cu o temperatura constanta (in jur de 23 de grade Celsius). Lipsa luminii ingreuneaza cresterea frunzelor. Este indicat ca plantele sa stea pe pervazul geamului din bucatarie, orientate catre sud.

Planta trebuie udata cu putina apa, mai ales iarna. Vei stii cand planta are nevoie de apa, deoarece pamantul de la suprafata incepe sa se usuce.

Este foarte important ca imediat dupa ce ati plantat semintele, sa le acoperiti cu o folie transparenta de plastic si sa ii faceti cateva gauri pentru a avea aer. Folia poate fi indepartata numai in momentul in care plantele incep sa se vada.

Patrunjelul este o planta care se regenereaza foarte repede, astfel ca nu trebuie sa va faceti griji daca rupeti mereu din ea.

Frunzele pătrunjelului, cu mirosul lor extrem de plăcut şi care acţionează ca un veritabil declanşator al poftei de mâncare, sunt şi o redutabilă colecţie de vitamine şi minerale. Ele conţin mai multă vitamină C decât lămâile, fiind bogate şi în vitamină K, în beta-caroten, în magneziu şi calciu. Medicii Antichităţii spuneau că la început de vară mestecatul de pătrunjel verde fereşte de insolaţie, de infecţiile digestive şi de durerile de cap. În medicina arabă, la fel ca şi în arta culinară a Orientului Mijlociu, pătrunjelul verde juca un rol foarte important, fiind considerat un adevărat elixir de sănătate pentru stomac şi pentru întreg tubul digestiv. Medicii arabi din Evul Mediu susţineau chiar că pătrunjelul conferă un anumit gen de imunitate la otrăvire şi la intoxicaţiile lente de tot felul. Cercetările moderne arată o puternică acţiune a acestui zarzavat la nivelul ficatului şi al splinei, precum şi asupra sistemului endocrin şi a celui digestiv.

duminică, 16 ianuarie 2011

Leusteanul

De la magie, in farmacie

Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de banala, dar de un verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il face de neconfundat, transformandu-l intr-una din cele mai des folosite verdeturi pentru dres ciorbele. Numele sau latin este Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei. De altfel, in aceste zone a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir ma gic, foarte eficient. Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adoptat, devenind un medicament uzual, folosit de medicina populara in mai toate regiunile. Pana de curand, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsit din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala, decat zarzavat. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie - atunci cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o multitudine de boli. Inainte, insa, de a vedea care sunt utilizarile medicinale ale leusteanului, sa vedem cum se prepara si cum se administreaza acest... zarzavat-medicament.

Modalitati de preparare si de administrare

Sucul

Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si, eventual, un varf de lingurita (0,5 grame) de seminte, se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.

Leusteanul ca adaos in mancare

In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca in Italia), sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit hrana, si nu in timp ce este pe foc.

Vinul de leustean

O suta de grame de frunze de leustean proaspat se toaca marunt si se pun la macerat, in 750 ml de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se pastreaza la temperatura camerei, vreme de doua saptamani. Dupa trecerea acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte de masa. Vinul de leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele sale in combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retentia de lichide.

Tratamente interne

* Litiaza renala (pietre la rinichi) - un studiu realizat in Germania arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi (urati, oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata (frunze si seminte) la 250 ml de apa.
Leusteanul

Leusteanul inflorit

* Cistita - pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean proaspat, adaugat la diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza cu infuzie combinata de leustean, din care se consuma cate 3 cani pe zi, administrate la 2 ore dupa ce am mancat.
* Retentie de urina - se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt, adaugat la supe calde si in salatele de legume. Consumat in cantitati suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-operator, dupa cistitele acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba diureza sau in unele afectiuni tumorale. Suplimentar, se consuma sucul de leustean proaspat, cate 1 lingura luata din ora in ora, pe parcursul zilei. Principiile active nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci ajuta si la eliminarea masiva a ureei si a altor produsi reziduali din organism.
* Stari de greata, dispepsie, diskinezie biliara - se mesteca 1-2 frunze proaspete de leustean inainte si dupa masa. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice, deoarece stimuleaza secretia de sucuri gastrice, favorizeaza peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De asemenea, frunzele proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei.
* Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita acidului angelic continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare si constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.
* Balonare - contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de medicament, consolidata vreme de... 2000 de ani, fiind prescris in acest sens inca din timpul Greciei antice, unde era foarte pretuit de catre medicii vremii ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de "vina" pentru proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie mentionat insa ca si semintele contin principii active, in special uleiuri volatile, foarte eficiente in combaterea acestei afectiuni. Ca atare, se recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean.
* Sindromul colonului iritabil, adjuvant in colita - se recomanda consumul de leustean proaspat, in cantitati cat mai mari, precum si administrarea unei cani de infuzie combinata de frunze de leustean, de doua ori pe zi. Un studiu recent arata ca flavonoidele continute in frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, in timp ce substantele sale volatile, cu efect antiseptic, regleaza flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obtin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate in acizi grasi Omega 3 (continuti de peste, de semintele de in etc.).
* Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine substante active cu efecte antispastice si carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste afectiuni.
* Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, amplifica peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa necesara pentru o cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de masa.
* Raceala, gripa - pentru prevenire, se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide, cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia.
* Bronsita, tuse productiva - se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3 cani pe zi, cat mai calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce senzatia de iritatie pe traiectul respirator si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest tratament este un bun adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie.
* Febra, febra intermitenta - se consuma 1-3 cani de infuzie combinata de leustean pe zi. Acest preparat scade temperatura corpului printr-un mecanism oarecum asemanator aspirinei, producand transpiratie si vasodilatatie.

Leusteanul

Nu lipseste din nici o ciorba

* Amenoree - se fac cure cu o durata de 8 saptamani, timp in care se consuma 15 grame de frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte mai puternice, se bea si o cana de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. Este un tratament care favorizeaza declansarea menstruatiei, care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la nivelul aparatului genital feminin.
* Ciclu menstrual dureros - vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie combinata de leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar menstruatia, ci si normalizeaza ritmul sau de aparitie, previne crampele si starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In cazul crampelor menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua lingurite de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si antispastice rapide.
* Circulatie periferica deficitara - se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de grame pe zi. Are efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea irigarii cu sange a unor zone ale corpului, cum ar fi mainile, labele picioarelor, urechile.
* Dureri de cap, migrena - se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de leustean. Calmeaza durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei. Tratamentul este recomandat si in crizele biliare, deoarece normalizeaza activitatea colecistului.

Tratamente externe

* Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum 2 saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.
* Reactii alergice la nivelul pielii - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de lemn sau se maruntesc in mixer, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile.
* Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).

Leusteanul

Semintele de leustean

* Gingivita, ulceratii in zona bucala - se mesteca indelung (minimum cinci minute), de 4 ori pe zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate foarte bune, deoarece dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor lezate.
* Miros neplacut al transpiratiei - in Evul Mediu, cei care strabateau cu piciorul distante foarte lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean, ca sa previna mirosul neplacut al picioarelor si sa se fereasca de eventualele infectii la acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau imposibil de aplicat acest procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie combinata de leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut ca aroma leusteanului este adesea folosita in... parfumurile de lux, carora le da o tenta de prospetime, de naturalete.
* Arsuri de gradele I si II - se striveste o mana de frunze proaspete de leustean pe o planseta de lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor distruse.
* Amigdalite, faringite, laringite - se consuma frunze proaspete de leusten si, suplimentar, se face gargara de 4 ori pe zi cu infuzie combinata din frunze si seminte de leustean. Este un tratament cu efecte calmante si antiinfectioase.

Precautii si contraindicatii

Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leusteanului, administrat in cantitati mari si pe perioade lungi de timp, in infectiile renale.

LEUSTEANUL - PLANTA MAGICA

In Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de "zburatori si alte ispitiri necurate". De altfel, pe tot teritoriul Romaniei se credea ca cele mai bune remedii de protectie magica sunt leusteanul, odoleanul si iarba creata. In nordul Moldovei, se credea ca radacina de leustean dezgropata in Vinerea Mare si administrata pisata in fiecare seara ajuta la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metoda de exorcizare. De asemenea, se credea ca adaugate in apa din scaldatoare frunzele de leustean alunga gandurile negre.
In Franta, in Provence, se spunea ca femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste.
In Italia, in provincia Liguria, se credea ca persoanele care poarta cateva frunze sau bucati de radacina de leustean vor deveni foarte atractive pentru sexul opus. (Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii ca sa aiba o casnicie fericita.)

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Spanacul

Este o plantă anuală, uneori şi bianuală şi are frunzele verzi lanceolate, largi la bază şi mai înguste către vârf, de lungime de la 2 până la 30 cm şi cu lăţimea cuprinsă între 1 şi 15 cm.

Florile sunt galben-verzui., cu diametrul 3-4 mm.

100 de grame de spanac proaspat contine:

* Calorii (conţinut energetic): 20 kcal/85kJ
* Apă: 92,7%
* Albumină: 2,5 g
* Hidraţi de carbon: 1,6 g
* Grăsimi: 0,4 g
* Acid oxalic: 0,8 g
* Carotinoidă: 0,7 mg
* Vitamina B1: 0,1 mg
* Vitamina B2: 0,2 mg
* Acid nicotinic (Vitamina B3): 0,6 mg
* Vitamina B6: 0,2 mg
* Vitamina C: 40-150 mg
* Vitamina E: 2,5 mg
* Fier: 3-4 mg
* Potasiu: 0,45 g
* Calciu: 130 mg
* Cupru: 0,1 mg
* Magneziu: 23 mg
* Sodiu: 65 mg
* Fosfor: 45 mg
* Zinc: 0,22 g

Spanacul este o sursa foarte buna de magneziu si fier. Din pacate daca il preparam acesta isi pierde din majoritatea calitatilor, in plus daca isi schimba culoarea in verde spre galben este bine sa nu mai consumam deoarece poate fi daunator.

Spanacul nu are un continut foarte mare de fier asa cum se crede. Este totusi foarte benefic si un aliment sanatos.







vineri, 14 ianuarie 2011

Loboda

Planta este anuala, se inmulteste prin seminte si se cultiva in gradini atat toamna scat si primavara datorita rezistentei la temperaturi scazute, poate aparea si spontan pe la marginea drumurilor, pe locuri virane sau parloage. Creste atat la umbra cat si la soare, este rar atacata de daunatori. Se recolteaza cand este inca tanara si frageda, prin smulgere. Este o planta cu port inalt, prezinta tulpina simpla sau ramificata, frunzele pot fi de culoare verde (var. viridis), rosu-violacee (suber), usor galbui (luteus), sunt mari, de forma trunghiulara si usor catifelate la atingere. Florile sunt de culoare verde sau rosie. Semintele sunt de mici dimensiuni, incapsulate in aceste fructe denumite achene.

In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele si uneori semintele.

Planta contine glucide, celuloza, proteine, substante minerale, acidul oxalic liber, pigmenti clorofilieni si carotenoizi.

Are actiune diuretic-depurativa, remineralizanta si vitaminizanta, emolienta, emetica, calmanta.

Planta este utilizata in special in bucatarie in salate, borsuri, ciorbe sau placinte si ca remediu natural in medicina populara.

Uz intern:

- afectiuni pulmonare, dureri de stomac – sub forma de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din seminte.

Uz extern:

- vindecarea bubelor – sub forma de cataplasme din frunze fierte sau tocate.



Loboda este bogată în vitamine şi săruri minerale şi foarte săracă în calorii, astfel cei care ţin dietă pot consuma cu încredere această verdeaţă fără mustrări de conştiinţă. Mai este recomandată şi în afecţiunile hepatice.

Buna si pentru tratarea reumatismului.

joi, 13 ianuarie 2011

Urzica

Urzica este recunoscuta pentru actiunea ei benefica asupra organismului uman, si anume:
Vitaminizeaza, remineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al organismului. Elimina starea de anemie. Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica secretiile bronhice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea. Stimuleaza metabolismul si secretia bilei, cea pancreatica, gastrica si intestinala. Stimuleaza totodata peristaltismul intestinal si digestia. Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Actioneaza impotriva viermilor intestinali. Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor; fluidifica sangele. Scade glucoza in sange. Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. Influenteaza favorabil reumatismul si guta. Este tonic capilar si combate matreata.
ATENTIE URZICA "MUSCA": Asigurati-va ca purtati manusi cand culegeti urzicile. tepii plantei contin histamine care provoaca durere pentru cateva ore.

Ceaiul de urzici

Avand o influenta pozitiva asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei. El vindeca si bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica. Avand in acelasi timp un efect usor laxativ, este recomandabil mai cu seama pentru o cura de primavara!

Folositi 2 lingurite de urzici uscate la o ceasca de apa fierbinte si beti infuzia de 4 ori pe zi. Ceaiul se bea fara zahar. Puteti insa adauga musetel sau menta pentru imbunatatirea gustului.
In medicina populara, cura cu ceaiul de urzici este propusa pe o durata de mai multe saptamani in afectiunile hepatice, biliare si splenice (chiar in cazul tumorii la splina), la secretii abundente ale stomacului si aparatului respirator, la crampele si ulcerele stomacale, la ulcerele intestinale si bolile de piept. Pentru a mentine substantele active, ceaiul se prepara doar prin oparire. Ca mijloc profilactic insa, se bea o singura ceasca cu ceai de urzici zilnic, tot timpul anului.

Puteti manca frunze proaspete sau fierte de urzici ca pe orice leguma. Planta este bogata in vitamina C, prin urmare, apa in care au fiert poate fi consumata in loc de ceaiul obisnuit de urzici.

Mod de folosire

Infuzie - se foloseste o lingurita cu varf de urzica uscata la 1/4 litru de apa. Nu se fierbe, ci doar se opareste.

Tinctura de urzica - radacinile, scoase din pamant primavara sau toamna, se spala cu o perie si se taie marunt. Se umple cu ele o sticla si se toarna deasupra rachiu de secara de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la loc calduros.

Bai de picioare - radacinile bine spalate si periate (2 maini pline) si de urzici proaspete (tulpina si flori - aceeasi cantitate) se lasa peste noapte in 5 litri de apa si se incalzesc a doua zi pana dau in clocot. Se introduc picioarele in baia facuta cat se suporta de fierbinte si se tin 10 minute. Urzicile raman in apa in timpul baii. Aceasta baie de picioare poate fi folosita inca de 2-3 ori, daca este reincalzita.

Spalat pe cap - urzicile proaspete sau uscate (cat luati cu ambele maini de 10 ori) se pun intr-o oala de 5 litri cu apa rece si se incalzesc incet, pe foc mic, pana la fierbere, dupa care se lasa sa stea 5 minute. Daca se folosesc radacini de urzici, se pun 2 maini pline de radacini sa stea peste noapte in apa rece, se incalzeste totul a doua zi pana da in clocot si se lasa sa stea 10 minute. Pentru spalatul pe cap ar trebui intrebuintat in acest caz sapun medicinal.

Urzica este contraindicata…
Datorita actiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Lauzele nu trebuie sa consume urzici, iar oamenii care mananca in mod repetat aceasta planta trebuie sa aiba grija ca in dieta lor zilnica au introdus destul potasiu.
Cercetarile de laborator au dovedit ca urzica determina contractiile uterului, deci si femeile gravide ar trebui sa se fereasca de consumul de urzici.